steatoză

STEATÓZĂ, steatoze, s. f. Degenerare a unui țesut sau organ provocată de invadarea lui cu grăsimi. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatose.

STEATÓZĂ, steatoze, s. f. Degenerare a unui țesut sau organ provocată de invadarea lui cu grăsimi. [Pr.: ste-a-] – Din fr. stéatose.

STEATÓZĂ s. f. Degenerarea unui țesut provocată de invadarea lui de către granulele grase. – Pronunțat: ste-a-.

steatóză (ste-a-) s. f., g.-d. art. steatózei; pl. steatóze

steatóză s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. steatózei; pl. steatóze

STEATÓZĂ s.f. Degenerescență a unui țesut sau organ, cauzată de invadarea lui cu grăsimi. [< fr. stéatose].

STEATÓZĂ s. f. degenerare a unui țesut sau organ, prin depunerea masivă de grăsime. (< fr. stéatose)

STEATÓZĂ ~e f. Degenerare a unui țesut din cauza infiltrării grăsimilor. ~ hepatică. /<fr. stéatose