stalagmită

STALAGMÍTĂ, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe podeaua unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă care se scurg din vârful stalactitelor. – Din fr. stalagmite.

STALAGMÍTĂ, stalagmite, s. f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe podeaua unor goluri subterane (peșteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă care se scurg din vârful stalactitelor. – Din fr. stalagmite.

STALAGMÍTĂ, stalagmite, s. f. (Spre deosebire de stalactită) Formație calcaroasă, de formă conică și cu vîrful în sus, pe solul peșterilor din regiunile calcaroase, rezultată din depunerea îndelungată a picăturilor care se scurg din vîrful stalactitelor. [Din stalactite] se preling și cad picături de apă («lapte de piatră») pe creștetele stalagmitelor de jos, ce cresc în felurite forme, înălțîndu-se spre podoabele de sus. VLAHUȚĂ, O. A. II 137.

stalagmítă s. f., g.-d. art. stalagmítei; pl. stalagmíte

stalagmítă s. f., pl. stalagmíte

STALAGMÍTĂ s.f. Formație calcaroasă care se înalță ca un țurțur din solul peșterilor. [< fr. stalagmite, cf. gr. stalagmos – picătură].

STALAGMÍTĂ s. f. formație calcaroasă, con, pe solul peșterilor. (< fr. stalagmite)

STALAGMÍTĂ ~e f. Coloană calcaroasă, formată prin depunerea carbonatului de calciu din picăturile de apă din peșteri, galerii subterane și fixată cu baza de podeaua peșterilor. /<fr. stalagmite

stalagmită f. concrețiune pietroasă ce se formează în sens invers cu stalactitele peșterilor.

*stalagmítă f., pl. e (d. vgr. stalagmós, pictură; fr. -gmite). Min. Stalactită formată în direcțiune inversă (pe pavimentu peșteriĭ).