stacojiu

STACOJÍU, -ÍE, (1) stacojii, adj., s. n. 1. Adj. De culoare roșie-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). 2. S. n. Culoare stacojie (1). [Var.: (reg.) stacoșíu, -íe adj.] – Stacoj + suf. -iu.

STACOȘÍU, -ÍE adj. v. stacojiu.

STACOJÍU, -ÍE, stacojii, adj. De culoare roșu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacoșíu, -íe adj.] – Stacoj + suf. -iu.

STACOȘÍU, -ÍE adj. v. stacojiu.

STACOJÍU, -ÍE, stacojii, adj. Care are culoarea roșie-aprinsă (ca a stacojului sau a racului fiert). De sub căciula naltă și ascuțită... ieși la iveală un obraz mare, stacojiu. SADOVEANU, O. II 560. Un general obez, stacojiu ca un rac fiert. C. PETRESCU, Î. II 70. Uitîndu-se la învălitoarea cu care dormise acoperit, văzu că e de catifea stacojie țesută cu fir de aur. CARAGIALE, P. 132. Să-mi pun rochia cea de catife roșie și turlubanu cel cu pene stacojii. ALECSANDRI, T. 414. – Variantă: (Mold.) stacoșiu, -íe (NEGRUZZI, S. I 148) adj.

STACOȘÍU, -ÍE adj. v. stacojiu.

stacojíu adj. m., f. stacojíe; pl. m. și f. stacojíi

*stacojíu s. n., art. stacojíul

stacojíu adj. m., f. stacojíe; pl. m. și f. stacojíi

STACOJÍU adj. carmin (invar.), (pop.) cârmâziu. (O petală ~.)

STACOJÍU ~e (~i) Care este de culoare roșie aprinsă; de culoarea homarului sau a racului fiert. /stacoj + suf. ~iu

stacojiu a. roșu deschis (ca stacojul).

stacojíŭ și stacoșíŭ, -íe adj. (d. stacoj, -coș). Ca stacoșu fert (roș aprins, nărămzat). – Mold. sud. și stocoșiŭ. V. leochiŭ.

STACOJIU adj. carmin (invar.), (pop.) cîrmîziu. (O petală ~.)