sprinta

SPRINTÁ, sprintez, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter.

SPRINTÁ, sprintez, vb. I. Intranz. A-și mări viteza de deplasare în timpul unei probe sportive (de obicei în finalul ei); a se deplasa în fugă cu viteza maximă (într-o probă sportivă). – Din fr. sprinter.

SPRINTÁ, sprintez, vb. I. Intranz. (Sport) A-și mări viteza de alergare, de pedalare etc. (de obicei în ultima fază a parcursului).

sprintá (a ~) vb., ind. prez. 3 sprinteáză

sprintá vb., ind. prez. 1 sg. sprintéz, 3 sg. și pl. sprinteáză

SPRINTÁ vb. I. intr. A-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. [< fr. sprinter].

SPRINTÁ vb. intr. a-și mări viteza de alergare, de înot etc. la un concurs. (< fr. sprinter)

A SPRINTÁ ~éz intranz. A-și mări viteza (de alergare, de pedalare etc.) într-o întrecere sportivă (mai ales în ultima parte a traseului). /<fr. sprinter