sportivitate

SPORTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi sportiv; disciplină, conduită, atitudine cinstită, leală, plină de respect a unui sportiv față de partenerii și de adversarii săi. – Din fr. sportivité.

SPORTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi sportiv; disciplină, conduită, atitudine cinstită, leală, plină de respect a unui sportiv față de partenerii și de adversarii săi. – Din fr. sportivité.

sportivitáte s. f., g.-d. art. sportivitắții

sportivitáte s. f., g.-d. art. sportivității

SPORTIVITÁTE s. (englezism) fairplay. (Jucătorul a manifestat o remarcabilă ~.)

SPORTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi sportiv; loialitate. V. fair-play. [Cf. fr. sportivité].

SPORTIVITÁTE s. f. însușirea de a fi sportiv; spirit sportiv, loialitate. (< fr. sportivité)

SPORTIVITÁTE f. 1) Caracter sportiv; spirit sportiv. 2) Atitudine cinstită în sport. [G.-D. sportivității] /<fr. sportivité