splina

SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina = a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee din familia saxifragaceelor, cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium alternifolium). – Din ngr. splína.

SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic intern, moale și spongios, de culoare roșie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavității abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ◊ Loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. ◊ Expr. A i se pune cuiva splina = a simți dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) și cu flori galbene-aurii; splinuță (1) (Chrysosplenium alternifolium). – Din ngr. splína.

SPLÍNĂ, spline, s. f. 1. Organ anatomic, moale, spongios, de culoare roșie-violetă, așezat în regiunea subcostală stîngă, care produce globulele roșii. ◊ Expr. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu obosește; (despre oameni) care muncește intens fără să obosească. Și-ți voi da un telegar fără splină, care se numește Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 19. A i se pune (cuiva) splina = a simți dureri acute la splină (din cauza fugii, a mersului repede etc.). 2. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, care crește prin locurile umede și umbroase (Chrysosplenium alternifolium).

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne

SPLÍNĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuță, (reg.) aurariță, bulbuc.

SPLÍNĂ s. v. crucea dinapoi, limbă, pisc.

splínă (-ne), s. f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafișă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. Lat. splĕnem < gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Pușcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. și din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoșa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuță, s. f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) și bg. splină (Capidan, Raporturile, 212).

SPLÍNĂ ~e f. 1) (la om și la animale) Organ de producere a limfocitelor, situat în regiunea stângă a cavității abdominale. 2) Plantă erbacee, neramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene-aurii, care crește prin locuri umbroase și umede. /<ngr. splina, lat. splen

spliná, pers. 3 sg. splineáză, vb. I refl. (reg.; despre vite) a i se umfla splina; a se îmbolnăvi de splină; a se însplina.

splinà v. a se umfla splina (de vitele care mănâncă prea mult).

splină f. 1. viscer așezat între stomac și coastele false; 2. boală de splină; 3. sensuri tehnice: a) speteaza carului ce leagă capetele crăcilor piscului; b) piscul săniei; 4. mică plantă cu florile galbene aurii (Chrysosplenium alternifolium). [Lat. SPLEN].

splínă f., pl. e (ngr. splina, vgr. splén, de unde și lat. splen, splină. Cp. cu stomah și plămîn). Un măruntaĭ situat între stomah și coastele false la stînga. Boală de splină (splinare, rast). Mold. Lemnu în care e înfiptă oiștea. Trans. O plantă saxifragacee cu flori auriĭ (chrysosplenium alternifolium). V. spînz.

SPLINĂ s. (BOT.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuță, (reg.) aurariță, bulbuc.

splină s. v. CRUCEA DINAPOI. LIMBĂ. PISC.

CHRYSOSPLENIUM L. CRISOSPLENIUM, fam. Saxifragaceae. Gen originar din Asia, America de N, Chile, Europa, cca 65 specii, plante mici, perene, care formează covoare. Flori terminale, galbene-verzui 8-10 stamine, 2-3 stile, sepale cu un colorit galben. Frunze opuse sau alterne, rotunde sau reniforme.

Chrysosplenium alternifolium L. Specie care înflorește primăvara-vara. Planta (cca 12 cm înălțime) formează covoare. Frunze alterne, lucioase, cele inferioare lung-pețiolate, lat-crenate, rotund-reniforme, glabre sau pubescente.

Chrysosplenium oppositifolium L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mici. Frunzele tulpinii opuse, scurt-pețiolate, rotunde, puțin păroase, adînc-crestate.