spițereasă

SPIȚEREÁSĂ, spițerese, s. f. (Înv. și pop.) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer. – Spițer + suf. -easă.

SPIȚEREÁSĂ, spițerese, s. f. (Pop.) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer. – Spițer + suf. -easă.

SPIȚEREÁSĂ, spițerese, s. f. (Învechit și popular) 1. Farmacistă. 2. Soție de spițer, de farmacist. După noi veni spițerul și spițereasa din tîrgușorul învecinat, două ființe ciudate prin neasemănarea lor. GANE, N. II 190.

spițereásă (înv., pop.) s. f., g.-d. art. spițerései; pl. spițerése

spițereásă s. f., g.-d. art. spițerései; pl. spițerése

SPIȚEREÁSĂ s. v. farmacistă.

spițereasă s. v. FARMACISTĂ.