spinos

SPINÓS, -OÁSĂ, spinoși, -oase, adj. 1. (Despre plante) Cu spini¹; ghimpos; (despre locuri, terenuri) pe care cresc plante cu spini¹. 2. Fig. Care prezintă dificultăți; greu de parcurs, greu de efectuat; aspru. ♦ Fig. Complicat, dificil. – Spin¹ + suf. -os.

SPINÓS, -OÁSĂ, spinoși, -oase, adj. 1. (Despre plante) Cu spini¹; ghimpos; (despre locuri, terenuri) pe care cresc plante cu spini¹. 2. Fig. Care prezintă dificultăți; greu de parcurs, greu de efectuat; aspru. ♦ Fig. Complicat, dificil. – Spin¹ + suf. -os.

SPINÓS, -OÁSĂ, spinoși, -oase, adj. 1. (Despre plante) Cu spini; ghimpos. Cel mai caracteristic e fantasticul scaiete, al cărui cap... spinos ca un arici și ușure ca puful se dezlipește toamna de putrezitul său trunchi. HASDEU, I. V. 108. 2. Fig. (Mai ales ca determinant pe lîngă «drum», «cale») Care prezintă dificultăți, greu de parcurs, greu de efectuat; aspru. Intelectualii, obosiți de activitatea spinoasă din acea zi, căutară destindere. VORNIC, P. 25. Mălurenii lui mai aveau de străbătut drumul spinos al înțelegerii. SADOVEANU, M. C. 212. Ca amic, ai vroit să mă încorajezi de a păși înainte pe calea spinoasă a dramei istorice. ALECSANDRI, T. II 54. ♦ Complicat, complex, greu de rezolvat. Pricina era prea spinoasă. NEGRUZZI, S. III 270.

!porc-spinós (rozător) s. m., pl. porci-spinóși

spinós adj. m., pl. spinóși; f. spinoásă, pl. spinoáse

porc-spinós s. m.

spinós adj. m., pl. spinóși; f. sg. spinoásă, pl. spinoáse

SPINÓS adj. ghimpos, mărăcinos, țepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~oase; terenuri ~oase.)

SPINÓS adj. v. anevoios, dificil, greu.

STRUGURI-SPINÓȘI s. pl. v. agriș.

GHIMPÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre plante) Care are (mulți) ghimpi; cu (mulți) ghimpi; țepos; spinos. 2) fig. (despre vorbe, glume etc.) Care jignește puternic. 3): Porc-~ (sau spinos) v. PORC. /ghimpe + suf. ~os

SPINÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre plante) Care are (mulți) spini; cu (mulți) spini; ghimpos; țepos. 2) (despre terenuri) Pe care cresc plante cu mulți spini. 3) fig. Care se face cu mari eforturi; greu; dificil. /spin + suf. ~os

spinós, spinoásă, adj. (înv.) care aparține coloanei vertebrale; spinal.

spinos a. 1. plin de spini; 2. fig. plin de greutăți: carieră spinoasă. [Lat. SPINOSUS].

spinos, -oásă adj. (d. spin; lat. spinosus, fr. épineux). Ghimpos, țepos, cu mulțĭ spinĭ: copac spinos. Fig. Plin de greutățĭ: carieră spinoasă.

măcriș-spinos s. v. DRACILĂ.

SPINOS adj. ghimpos, mărăcinos, țepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~; terenuri ~.)

spinos adj. v. ANEVOIOS. DIFICIL. GREU.

strugure-spinos s. v. COACĂZĂ.

struguri-spinoși s. pl. v. AGRIȘ.