speze

SPÉSE s. f. pl. v. speze.

SPÉZE s. f. pl. Cheltuieli (pe care le suportă cineva pentru o deplasare, pentru anumite servicii, pentru punerea în practică a unei inițiative etc.). ◊ Expr. A trăi pe spezele cuiva = a trăi din munca, pe spinarea altuia. [Var.: spése s. f. pl.] – Din it. spese.

SPÉSE s. f. pl. v. speze.

SPÉZE s. f. pl. Cheltuieli (pe care le suportă cineva pentru o deplasare, pentru anumite servicii, pentru punerea în practică a unei inițiative etc.). ◊ Expr. A trăi pe spezele cuiva = a trăi din munca, pe spinarea altuia. [Var.: spése s. f. pl.] – Din it. spese.

SPÉSE s. f. pl. v. speze.

SPÉZE s. f. pl. Sume de bani cheltuite; cheltuieli. Numără restul, cu minuțiozitate de provincial venit in capitală cu buget limitat, din care trebuie să stoarcă maximum de desfătări cu minimum de speze. C. PETRESCU, Î. II 213. Spezele să fie mai mici și mai ușor de purtat. MARIAN, NA. 292. A... înființat cu propriile sale speze un atelier. I. IONESCU, D. 134. – Variantă: spése s. f. pl.

spéze (cheltuieli) s. f. pl.

spéze s. f. pl.

SPÉZE s. pl. v. cheltuială.

SPÉSE s.f.pl. v. speze.

SPÉZE s.f.pl. Cheltuieli (făcute pentru deplasare, în vederea unei afaceri etc.). [Var. spese s.f.pl. / < it. spese].

SPÉZE s. f. pl. cheltuieli pentru un anumit scop. (< it. spese)

SPÉZE f. pl. rar Folosire a banilor pentru satisfacerea unor necesități de afaceri. * A trăi pe ~le cuiva a trăi din câștigul altuia. /<it. spese, germ. Spesen

speze f. pl. cheltuieli (= it. spese).

spése, V. speze.

*spéze f. pl. (it. spesa, pl. spese, cheltuĭală, d. lat. ex-pensa, care vine d. ex-pendere, -pensum, a plăti. V. pensiune, spînzur, a-pes, schijă, spență). Pl. Cheltuĭală: pe spezele mele. Speze de judecată, cheltuĭelĭ de judecată. – Și spese.

speze s. pl. v. CHELTUIELI.