specificator

SPECIFICATÓR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Specificativ. – Specifica + suf. -tor.

SPECIFICATÓR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Specificativ. – Specifica + suf. -tor.

SPECIFICATÓR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Care indică, menționează în mod special. (Atestat în forma specificător) Dar instrucțiuni... specificătoare lipseau cu totul. La GHICA, A. 169. – Variantă: specificătór, -oáre adj.

SPECIFICĂTÓR, -OÁRE adj. v. specificator.

SPECIFICÁTOR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Care indică, menționează în mod special. – Din specifica + suf. -tor.

specificatór (rar) adj. m., pl. specificatóri; f. sg. și pl. specificatoáre

specificatór adj. m., pl. specificatóri; f. sg. și pl. specificatoáre

SPECIFICATÓR adj. specificativ. (Notă ~oare.)

SPECIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care indică, menționează în mod special; specificativ. [< specifica + -tor].

SPECIFICATÓR, -OÁRE adj. care specifică; specificativ. (< specifica + -tor)

SPECIFICATOR adj. specificativ. (Notă ~.)