sopor

SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor.

SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor.

sopór s. n.

SOPÓR s.n. (Med.) Stare de somnolență vecină cu coma. [< fr. sopor, cf. lat. sopor].

SOPÓR s. n. stare de somnolență patologică în care contactul cu ambianța se face dificil, fiind întrerupt de perioada de somn. (< fr., lat. sopor)

șopór, șopoáre, s.n. (reg.) torent, puhoi.

SOPORU DE CÂMPIE, sat în com. Frata, jud, Cluj, menționat documentar în 1213. Aici au fost descoperite un cimitir daco-roman din sec. 2-3 și o importantă așezare daco-romană din sec. 5.