solvă

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvesc] – Din lat. solvere.

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) dizolva. [Prez. ind. și: solvésc] – Din lat. solvere.

SOLVÍ, solv, vb. IV. Tranz. A face să se dizolve, a dizolva.

solví vb., ind. prez. 3 sg. și pl. sólvă, imperf. 3 sg. solveá; conj. prez. 3 sg. și pl. sólve

SOLVÍ vb. v. dizolva.

SOLVÍ vb. IV. tr., refl. A (se) dizolva. [P.i. solv. / < lat. solvere].

SOLVÍ vb. tr., refl. a (se) dizolva. (< lat. solvere)

A SE SOLVÍ pers. 3 se sólvă intranz. A se dezagrega prin dispersarea moleculelor într-o substanță lichidă; a se dizolva. /<lat. solvere

*sólvă, V. solvență.

SOLVI vb. a dizolva, a topi. (A ~ zahărul în apă.)