soluționa

SOLUȚIONÁ, soluționez, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. solutionner.

SOLUȚIONÁ, soluționez, vb. I. Tranz. A găsi, a da o soluție (2); a dezlega, a rezolva. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. solutionner.

SOLUȚIONÁ, soluționez, vb. I. Tranz. A da o soluție unei probleme, a dezlega, a rezolva.

soluționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 soluționeáză

soluționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. soluționéz, 3 sg. și pl. soluționeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. soluționéze

SOLUȚIONÁ vb. 1. v. lămuri. 2. a clarifica, a rezolva. (A ~ un litigiu.)

SOLUȚIONÁ vb. I. tr. A da o soluție; a dezlega, a rezolva (o problemă, o chestiune). [Pron. -ți-o-. / < fr. solutionner].

SOLUȚIONÁ vb. tr. 1. a da o soluție; a dezlega, a rezolva o problemă dificilă. 2. a pregăti o soluție de ebonită care se pune pe un metal, pentru a se realiza aderența acestuia cu cauciucul. (< fr. solutionner)

A SOLUȚIONÁ ~éz tranz. (probleme) A examina amănunțit, oferind o soluție; a dezlega; a rezolva; a delibera; a tranșa. /<fr. solutionner

SOLUȚIONA vb. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a limpezi, a rezolva. (A ~ enigma.)