solubil

SOLÚBIL, -Ă, solubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe sau elemente chimice) Care se poate dizolva într-un solvent. 2. Fig. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. – Din fr. soluble, lat. solubilis.

SOLÚBIL, -Ă, solubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe sau elemente chimice) Care se poate dizolva într-un solvent. 2. Fig. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. – Din fr. soluble, lat. solubilis.

SOLÚBIL, -Ă, solubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe și elemente chimice) Care se poate dizolva într-un solvent. 2. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. Problemă solubilă.

solúbil adj. m., pl. solúbili; f. solúbilă, pl. solúbile

solúbil adj. m., pl. solúbili; f. sg. solúbilă, pl. solúbile

SOLÚBIL adj. dizolvabil. (O substanță ~.)

SOLÚBIL adj. v. rezolvabil, soluționabil.

Solubil ≠ insolubil, nesolubil

SOLÚBIL, -Ă adj. 1. (Despre substanțe și elemente chimice) Care poate fi dizolvat într-un solvent. 2. (Fig.; rar) Care se poate rezolva, explica. [Cf. lat. solubilis, fr. soluble].

SOLÚBIL, -Ă adj. 1. (despre substanțe, elemente chimice etc.) care se poate dizolva într-un solvent. 2. (fig.) care poate fi rezolvat. (< fr. soluble, lat. solubilis)

SOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre substanțe) Care se poate dizolva într-un solvent. ~ în apă. 2) fig. Care poate fi soluționat; în stare să fie soluționat; rezolvabil. /<lat. solubilis, fr. soluble

solubil a. 1. ce se poate rezolva; această problemă nu e solubilă; 2. ce se poate dizolva într’un lichid: zahărul e solubil în apă.

*solúbil, -ă adj. (lat solubilis, d. sólvere, solútum, 3 disolva, a topi, a rezolva, a plăti. V. solvabil). Care se poate disolva: zahăru e solubil în apă. Fig. Care se poate rezolva: problemă solubilă.

SOLUBIL adj. dizolvabil. (O substanță ~.)

solubil adj. v. REZOLVABIL. SOLUȚIONABIL.