solfegiere

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. solfegia.

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pr.: -gi-a] – Din it. solfeggiare.

SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. solfegia.

SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I. Intranz. A executa un solfegiu; a cînta o melodie, pronunțînd numai denumirea notelor. – Pronunțat: -gi-a.

SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. Merge pe linia solfegierii partiturilor fără o prealabilă lectură și aprofundare a libretului. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 2/4.

solfegiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 solfegiáză, 1 pl. solfegiém (-gi-em); conj. prez. 3 să solfegiéze; ger. solfegiínd (-gi-ind)

solfegiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. solfegiérii; pl. solfegiéri

solfegiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. solfegiéz, 1 pl. solfegiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. solfegiéze; ger. solfegiínd (sil. -gi-ind)

solfegiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. solfegiérii; pl. solfegiéri

SOLFEGIÁ vb. (MUZ.) (înv.) a paralaghisi.

SOLFEGIÁ vb. I. intr. A executa un solfegiu; a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. solfeggiare].

SOLFEGIÉRE s.f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pron. -gi-e-. / < solfegia].

SOLFEGIÁ vb. intr. a executa un solfegiu (2). (< it. solfeggiare)

A SOLFEGIÁ ~éz intranz. A interpreta un solfegiu. [Sil. -gi-a] /<it. solfeggiare

*solfegiéz v. tr. (it. solfeggiare). Cînt pronunțînd numaĭ notele pe numele lor: a solfegia o melodie.

SOLFEGIA vb. (MUZ.) (înv.) a paralaghisi.

solfegiere (< it. solfeggiere „a solfegia”) citirea vocală a notelor* muzicale pronunțând denumirea lor silabică, intonat sau simplu vorbit, în măsura* indicată de cheia* compoziției. Se practică uneori mixt, împreună cu vocaliza*, pronunțând, în solfegii*, numai vocale în pasajele formate din mai multe note rapide. S. a (sau di) prima vista*, intonarea în măsură a notelor muzicale ale unui solfegiu* fără a-l cunoaște dinainte. Corespunde cu paralaghia din cântarea psaltică neobizantină (v. bizantină, muzică). Sin. (înv.) solfiare.