soclu

SÓCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatră) care susține o coloană, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminentă) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sunt montate. 3. (Geogr.; în sintagma) Soclu continental = zonă a uscatului, afundată cu pantă lină sub apele mării, până la adâncimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

SÓCLU, socluri, s. n. 1. Suport sau postament (din piatră) care susține o coloană, o statuie etc. ♦ Partea de jos (mai proeminentă) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. 2. Partea de metal a unui bec electric care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sunt montate. 3. (Geogr.; în sintagma) Soclu continental = zonă a uscatului, afundată cu pantă lină sub apele mării, până la adâncimea de 200 de metri. – Din fr. socle.

SÓCLU, socluri, s. n. 1. Suport, postament de piatră, de marmură sau de beton, care susține o coloană, o statuie etc. În mijlocul pieței, deasupra soclului ghilotinii unde în vremea țarismului erau executați revoluționarii, s-au așezat acum figurile a cinci muncitori puternici, din bronz. SAHIA, U.R.S.S. 27. Aveam încredere în oameni... și în domnii de piatră și de bronz de pe socluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. 290. Sfincși pe socluri de-alabastru, așezați pe două rînduri... S-odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir. MACEDONSKI, O. I 103. ♦ Partea de metal a unei lămpi cu incandescență, care se fixează în dulie. ♦ Piesă prin intermediul căreia se fixează tuburile electronice de șasiul aparatelor în care sînt montate. 2. Partea de jos (de obicei ieșită în afară) a unei clădiri, a unui grilaj de fier etc. V. temelie.^[1]

sóclu (so-clu) s. n., art. sóclul; pl. sócluri

sóclu s. n. (sil. -clu), art. sóclul; pl. sócluri

SÓCLU s. 1. piedestal, postament. (~ al unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) 3. (CONSTR.) (înv.) prag. (~ la un pod.)

SÓCLU s.n. 1. Postament, picior de susținere, suport pentru o coloană, o statuie etc. ♦ Suport continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 2. Partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. 3. Partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

SÓCLU s. n. 1. partea de jos a unei clădiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care susține o coloană, o statuie etc. ◊ soclu continental = zonă a uscatului afundată cu pantă lină sub apele mării până la adâncimea de circa 200 m. 3. partea metalică a unui bec electric, care se fixează în dulie. (< fr. socle)

SÓCLU ~ri n. 1) Bază pe care se fixează o statuie sau alt obiect decorativ; piedestal; postament. 2) Bază a unui edificiu. 3) Parte de metal a unui bec electric, care se înșurubează în dulie. [Sil. so-clu] /<fr. socle

soclu n. piedestal de vas, bust, statuă: soclu de marmoră (= fr. socle).

*sóclu n., pl. urĭ. (fr. socle, d. it. zóccolo, a.î.). Suportu unuĭ vas, uneĭ coloane, uneĭ statuĭ ș. a. V. temelie, piedestal.

SOCLU s. 1. piedestal, postament. (~ al unui bust.) 2. bază, postament, suport. (Un laminor fixat pe un ~.) 3. (CONSTR.) (înv.) prag. (~ la un pod.)