smântânică

SMÂNTÂNÍCĂ, (2) smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

SMÂNTÂNÍCĂ, smântânici, s. f. 1. Diminutiv al lui smântână. 2. Plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri lungi și aspri, cu flori galbene, plăcut mirositoare și cu fructe înguste așezate câte patru la un nod (Gallium cruciata). – Smântână + suf. -ică.

SMÎNTÎNÍCĂ, smîntînici, s. f. Plantă erbacee cu frunze înguste așezate cîte patru la un nod și cu flori galbene; crește prin păduri și tufișuri (Gallium cruciata).

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

smântânícă s. f., g.-d. art. smântânícii; (plante) pl. smântâníci

SMÂNTÂNÍCĂ s. v. crețușcă, drăgaică, sânziană.

SMÂNTÂNÍCĂ ~ci f. (diminutiv de la smântână) Plantă erbacee cu tulpina erectă păroasă, cu frunze ascuțite, ce cresc câte patru la un nod și cu flori galbene, plăcut mirositoare. /Smântână + suf. ~ică

smîntînică s. v. CREȚUȘCĂ. DRĂGAICĂ. SÎNZIANĂ.