slavism

SLAVISM, slavisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție împrumutate dintr-o limbă slavă de altă limbă (și neasimilate). – Din fr. slavisme, germ. Slawismus.

SLAVÍSM, slavisme, s. n. Cuvânt, expresie, construcție împrumutate dintr-o limbă slavă de altă limbă (și neasimilate). – Din fr. slavisme, germ. Slawismus.

SLAVÍSM, slavisme, s. n. Cuvînt, expresie sau construcție împrumutată în limba romînă dintr-o limbă slavă.

slavísm s. n., pl. slavísme

slavísm s. n., pl. slavísme

SLAVÍSM s. v. panslavism.

SLAVÍSM s.n. Cuvânt, expresie sau construcție împrumutată dintr-o limbă slavă. [< fr. slavisme].

SLAVÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie sau construcție împrumutate dintr-o limbă slavă și neasimilate. 2. panslavism. (< germ. Slawismus, fr. slavisme)

SLAVÍSM ~e n. Împrumut dintr-o limbă slavă. /<fr. slavisme

slavism n. 1. tendență politică de a grupa pe Slavi într’o națiune unică; 2. influență slavă: slavismul dură în Țările Române dela întemeierea lor până la Mateiu Basarab și Vasile Lupu (1290-1633); 3. vorbă sau construcțiune particulară limbei slavone: slavismele formează contingentul cel mai însemnat din elementele străine ale limbei române. Ele constituesc pătura cea mai veche a împrumuturilor lexicale, datând din diferite epoce. Fondul slav bisericesc se trage din bulgărește. Mai târziu, ruteana, polona și rusa au influențat succesiv graiul moldovenesc, iar sârba și bulgara pe cel muntenesc.

*panslavízm n. (V. pan-). Sistemă politică după care toate populațiunile slavice ar trebui să formeze un singur stat. – Se zice și slavizm.

*slavízm n., pl. e (d. Slav). Panslavizm. Influența politică saŭ culturală a Slavilor. Slavonizm, influența limbiĭ slavoneștĭ în țările româneștĭ (ceĭa ce a durat de la înființarea lor pînă la Mateĭ Basarab și Vasile Lupu, adică pînă pe la 1633). Vorbă saŭ construcțiune luată din limba slavonească: slavizmele îs cele maĭ numeroase dintre cuvintele străine ale limbiĭ româneștĭ.

slavism s. v. PANSLAVISM.

SLAVÍSM s. n. (< fr. slavisme, germ. Slavismus): cuvânt, expresie sau construcție împrumutată dintr-o limbă slavă și neasimilat(ă), ca de exemplu harașo („bun”, „bine”), denghi („bani”), niet („nu”) etc. din limba rusă, folosite în limba română.