sintetic

SINTÉTIC, -Ă, sintetici, -ce, adj. 1. Care ține de sinteză, privitor la sinteză; obținut prin sinteză. ◊ Spirit sintetic = spirit care operează mai mult prin sinteză decât prin analiză, care face ușor sinteza lucrurilor. Limbă sintetică = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă, de obicei, prin adăugarea de afixe la tema cuvintelor. 2. (Despre produse chimice sau industriale) Fabricat pe cale artificială (din două sau din mai multe elemente). – Din fr. syrithetique.

SINTÉTIC, -Ă, sintetici, -ce, adj. 1. Care ține de sinteză, privitor la sinteză; obținut prin sinteză. ◊ Spirit sintetic = spirit care operează mai mult prin sinteză decât prin analiză, care face ușor sinteza lucrurilor. Limbă sintetică = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă, de obicei, prin adăugarea de afixe la tema cuvintelor. 2. (Despre produse chimice sau industriale) Fabricat pe cale artificială (din două sau din mai multe elemente). – Din fr. synthétique.

SINTÉTIC, -Ă, sintetici, -e, adj. 1. De sinteză, relativ la sinteză, obținut prin sinteză. Poetul trebuie să aibă mai ales calități sintetice, trebuie să vadă mai ales ansamblul. GHEREA, ST. CR. III 140. ◊ Limbă sintetică = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul sufixelor și al desinențelor. 2. (Despre produse chimice sau industriale) Fabricat în mod artificial, din două sau mai multe elemente. Cauciuc sintetic.

sintétic adj. m., pl. sintétici; f. sintétică, pl. sintétice

sintétic adj. m., pl. sintétici; f. sg. sintétică, pl. sintétice

SINTÉTIC adj. concis, rezumativ, succint, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.)

Sintetic ≠ analitic

SINTÉTIC, -Ă adj. 1. De sinteză; obținut prin sinteză. ♦ Spirit sintetic = spirit care face ușor sinteza lucrurilor; limbă sintetică = limbă care exprimă raporturile gramaticale cu ajutorul sufixelor și al desinențelor. 2. (Despre produse) Fabricat pe cale artificială. [< fr. synthétique, cf. gr. syntetikos].

SINTÉTIC, -Ă adj. 1. (și adv.) de sinteză; obținut prin sinteză. ♦ spirit ~ = spirit care face ușor sinteza lucrurilor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin atașarea afixelor la tema cuvântului. 2. (despre produse) fabricat pe cale artificială. (< fr. synthétique, gr. synthetikos)

SINTÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de sinteză; propriu sintezei. Metodă ~că de cercetare. 2) (despre spirit) Care este capabil de a face sinteze; care face ușor sinteza lucrurilor. 3) (despre limbi) Care exprimă raporturile gramaticale din propoziție prin intermediul formelor cuvintelor. 4) Care este obținut prin sinteză chimică. Cauciuc ~. Fibre ~ce. /<fr. synthétique, lat. syntheticus, germ. synthetisch

sintetic a. 1. ce ține de sinteză: metodă sintetică; 2. care operează prin sinteză: spirit sintetic.

*sintétic, -ă adj. (vgr. syn-thetikós). De sinteză: metodă sintetică. Care judecă făcînd sinteza lucrurilor, care trage conclu-ziunea faptelor izolate grupîndu-le la un loc: un spirit sintetic. Adv. În mod sintetic.

SINTETIC adj. concis, rezumativ, succint, sumar, (înv.) rezumător. (O descriere ~.)

SINTÉTIC, -Ă adj. (< fr. synthétique, cf. gr. syntethikos): în sintagmele declinare sintetică, flexiune sintetică, formă flexionară sintetică, limbă sintetică, mod sintetic și timp sintetic (v.).