sinaxar

SINAXÁR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

SINAXÁR sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților. ♦ Calendar creștin în care apar înregistrate numele sfinților (pe zile). – Din ngr. sinaxári(on).

SINAXÁR, sinaxare, s. n. Carte care cuprinde pe scurt viețile sfinților.

sinaxár s. n., pl. sinaxáre

sinaxár s. n., pl. sinaxáre

SINAXÁR s. (BIS.) minologhion, (rar) legendă.

sinaxár (-re), s. n. – Versiune abreviată a vieților sfinților. Mgr. συναξάριον (Murnu 51; cf. Vasmer, Gr., 132). Sec. XVII.

SINAXÁR ~e n. 1) Carte religioasă care descrie pe scurt viețile sfinților. 2) (în biserica creștină) Calendar în care sunt fixate numele sfinților după zilele anului. /<ngr. sinaxárion

sinaxar n. colecțiune prescurtată din viețile sfinților: Sinaxarul sfântului Ioan Botezătorul. [Gr. mod.].

sinaxár n., pl. e (ngr. synaxári, legendă, biografie de sfînt, d. sýn-axis, adunare, recoltă). Colecțiune prescurtată din viețile sfinților (numită și minologhion), biografie prescurtată: sinaxaru sfintuluĭ Ion Botezătoru. V. martirologiu și rezumat.

SINAXAR s. (BIS.) minologhion, (rar) legendă.

sinaxár, sinaxare s. n. 1. Prezentare pe scurt a sfântului sau a sfinților sărbătoriți într-o zi, inserată în slujba utreniei după peasna a șasea în Minei sau Triod. 2. Carte bisericească cu viețile sfinților expuse pe scurt. ♦ Calendar creștin cu numele sfinților (pe zile). 3. V. menolog. – Din gr. sinaxarion.