silențiator

SILENȚIATÓR, silențiatoáre, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore.

SILENȚIATÓR, silențiatoare, s. n. (La motoarele cu explozie) Amortizor de zgomot. [Pr.: -ți-a-] – Din it. silenziatore.

silențiatór s. n., pl. silențiatoáre

SILENȚIATÓR s.n. Amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. [Pron. -ți-a-. / < it. silenziatore].

SILENȚIATÓR s. m. amortizor de zgomot la motoarele cu explozie. (< it. silenziatore)

silențiatór s. n. (tehn.) Amortizor de zgomot ◊ „O invenție brevetată de Institutul național pentru creația științifică și tehnică din București a început să fie materializată în atelierele de micro-producție. Este vorba de silențiatoarele [...] pentru expansii de gaze și aburi.” R.l. 14 II 75 p. 6 (din it. silenziatore; DN3)