sigilografie

SIGILOGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. – Din fr. sigillographie.

SIGILOGRAFÍE s. f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studierea sigiliilor; sfragistică. – Din fr. sigillographie.

sigilografíe (-lo-gra-) s. f., art. sigilografía, g.-d. sigilografíi, art. sigilografíei

sigilografíe s. f. (sil. -gra-), art. sigilografía, g.-d. sigilografíi, art. sigilografíei; pl. sigilografíi

SIGILOGRAFÍE s. sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.)

SIGILOGRAFÍE s.f. Studiul sigiliilor; sfragistică. [Gen. -iei. / < fr. sigillographie].

SIGILOGRAFÍE s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază sigiliile; sfragistică. (< fr. sigilographie)

SIGILOGRAFÍE f. Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul sigiliilor; sfragistică. /<fr. sigillographie

*sigilografíe f. (sigil și grafie). Sfragistică. – E un cuv. răŭ compus, jumătate lat., jumătate gr., și deci e maĭ bine sfragistică.

SIGILOGRAFIE s. sfragistică. (~ este o disciplină auxiliară a istoriei.)

sigilografíe s. f. ◊ „Între 27 și 29 septembrie va avea loc la București reuniunea Comitetului internațional de sigilografie. Organism creat pe lângă Consiliul Internațional al Arhivelor, Comitetul orientează cercetările ca și acțiunile practice privind conservarea și valorificarea sigiliilor.” Cont. 22 IX 78 p. 11. ◊ „În lumea [...] sigilografiei. Cel ce pășește în aceste zile pragul Muzeului Arhivelor din București pătrunde într-o expoziție de o factură aparte, într-o lumea a rarităților și curiozităților [...] sigilografice.” Sc. 6 IV 79 p. 4 (din fr. sigillographie; DEX, DN3)

SIGILO- „sigiliu”. ◊ L. sigillum „pecete” > fr. sigillo-, engl. id. > rom. sigilo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul sigiliilor; sin. sfragistică.