sforăitor

SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor.

SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie; cu sforăituri. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. [Pr.: -ră-i-] – Sforăi + suf. -tor.

SFORĂITÓR, -OÁRE, sforăitori, -oare, adj. 1. Care sforăie. Vitele sforăitoare, frămînțîndu-se în juguri... parcă se alinară puțin cînd lupoaica se opri. SADOVEANU, O. VIII 106. 2. Fig. (Despre felul de exprimare al cuiva) Gol de conținut, declamator, emfatic. Și cine știe cîtă filozofie nesărată și cîtă poezie sforăitoare n-aș mai fi făptuit eu cu gîndul. HOGAȘ, M. N. 165. Iată-l aruncat într-un ocean de fraze sforăitoare. VLAHUȚĂ, O. A. 457. Un popor care piere de foame nu se ia după vorbe, oricît de sforăitoare ar fi. IONESCU-RION, C. 28.

sforăitór (-ră-i-) adj. m., pl. sforăitóri; f. sg. și pl. sforăitoáre

sforăitór adj. m. (sil. -ră-i-), pl. sforăitóri; f. sg. și pl. sforăitoáre

SFORĂITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care sforăie; care produce sforăituri. 2) fig. (despre stil, vorbire etc.) Care are caracter artificial și afectat; emfatic; bombastic. Fraze ~oare. [Sil. -ră-i-] /a sforăi + suf. ~tor

sforăitor a. care sforăe.

sforăitór, -toáre adj. Care sforăĭe. Fig. Pompos, bombastic, unflat: titlurĭ sforăitoare.