servitor

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. – Din fr. serviteur.

SERVITÓR, -OÁRE, servitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. ext. persoană care muncește la stăpîn; slugă. Servitoarea intră c-o scrisoare și un pachet sigilat. BART, E. 248. ◊ (Învechit, în formule de politețe) Al d-voastre servitor devotat și amic sincer. ALECSANDRI, S. 5.

servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre

servitór s. m., pl. servitóri

servitoáre s. f., g.-d. art. servitoárei; pl. servitoáre

servitór s. m., pl. servitóri

SERVITOÁRE s. slugă, slujnică, femeie de serviciu, (livr.) servantă, (reg.) jupâneasă, (fam.) mariță.

SERVITÓR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. v. rândaș.

SERVITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. [< fr. serviteur, it. servitore, lat. servitor].

SERVITÓR, -OÁRE s. m. f. angajat în serviciul cuiva pentru treburi casnice; (p. ext.) orice persoană care lucrează la stăpân; slugă. (< fr. serviteur, lat. servitor)

SERVITÓR ~oáre( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană angajată la un stăpân, mai ales, pentru treburi casnice. /<lat. servitor, fr. serviteur

servitor m. 1. slugă, cel ce este în serviciul altuia; 2. om plătit pentru serviciul casei.

*servitór, -oáre s. (d. servesc; fr. serviteur, lat. servitor, -óris). Slugă, om saŭ femeĭe care servește (slujnică). Orĭ-ce om care aduce un serviciŭ: să fim servitorĭ aĭ patriiĭ!.

SERVITOARE s. slugă, slujnică, (livr.) servantă, (reg.) jupîneasă, (fam.) mariță.

SERVITOR s. 1. slugă, om de serviciu, (astăzi livr.) serv, (rar) slujitor, (înv.) poslușnic. 2. rîndaș, slugă.

servitoare, servitoare s. f. prostituată.