septicemie

SEPTICEMÍE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sângelui, provocată de pătrunderea în sânge a germenilor proveniți dintr-un microb; piemie. – Din fr. septicémie.

SEPTICEMÍE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sângelui, provocată de pătrunderea în sânge a germenilor proveniți dintr-un microb; piemie. – Din fr. septicémie.

SEPTICEMÍE, septicemii, s. f. Infecție generalizată a sîngelui provocată de un microb. Procesul întreg decurge sub imaginea unei septicemii subacute. BABEȘ, O. A. I 293. Moare brusc, în chip absurd, de septicemie: făcînd o operație, s-a tăiat la un deget cu scalpelul. SADOVEANU, E. 242.

septicemíe s. f., art. septicemía, g.-d. art. septicemíei; pl. septicemíi, art. septicemíile

septicemíe s. f., art. septicemía, g.-d. art. septicemíei; pl. septicemíi, art. septicemíile

SEPTICEMÍE s. 1. (MED.) piemie. 2. (MED. VET.) septicemie hemoragică v. holeră.

SEPTICEMÍE s.f. Infecție generalizată a sângelui provocată de microbi. [Gen. -iei. / < fr. septicémie, cf. gr. septikos – infecțios, haima – sânge].

SEPTICEMÍE s. f. infecție generalizată a sângelui provocată de microbi. (< fr. septicémie)

SEPTICEMÍE ~i f. Boală gravă cauzată de o infecție microbiană generală a sângelui; sepsis. [G.-D. septicemiei; Sil. -mi-e] /<fr. septicémie

*septicemíe f. (vgr. șeptikós, septic, și haima, sînge. V. an-emie). Med. Boală cauzată de pătrunderea microbilor infecțioșĭ în sînge.

SEPTICEMIE s. 1. (MED.) piemie. 2. (MED. VET.) septicemie hemoragică = holeră, pasteureloză. (~ este o boală a păsărilor.)

SEPTIC-, v. SEPTICO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., infecție generalizată a sîngelui provocată de microbi.