senil

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe sau de senilitate care are caracteristicile bătrâneții ori senilității; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. sénile, lat. senilis.

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrânețe, care are caracteristicile bătrâneții; caracteristic bătrânilor, de bătrân. – Din fr. senile, lat. senilis.

SENÍL, -Ă, senili, -e, adj. Care ține de bătrînețe, caracteristic bătrînilor; de bătrîn. Degenerescența senilă este caracterizată prin atrofia elementelor nobile și specifice ale țesuturilor. MARINESCU, P. A. 59. Sultani... imorali stăpîneau un popor care trecea subit de la vînjoasa bărbăție la moleșirea senilă. IORGA, L. I 389.

seníl adj. m., pl. seníli; f. senílă, pl. seníle

seníl adj. m., pl. seníli; f. sg. senílă, pl. seníle

SENÍL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrân ~.)

SENÍL, -Ă adj. Referitor la bătrânețe, de bătrânețe; de bătrân. ♦ Care manifestă o pronunțată slăbiciune, în special mintală, provocată de bătrânețe. [Cf. fr. sénile, lat. senilis < senex – bătrân].

SENÍL, -Ă adj. referitor la senilitate. (< fr. sénile, lat. senilis)

SENÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de senilitate; caracteristic pentru senilitate. /<lat. senilis, fr. sénile

senil a. ce ține de bătrânețe.

SENIL adj. (MED.) ramolit, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.)