semnalizator

SEMNALIZATÓR, -OÁRE, semnalizatori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca schimbarea direcției de mers a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.

SEMNALIZATÓR, -OÁRE, semnalizatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care semnalizează. 2. S. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca direcția de orientare a acestora. 3. S. m. și f. Persoană care transmite semnale, care semnalizează. – Semnaliza + suf. -tor.

SEMNALIZATÓR¹, semnalizatori, s. m. Persoană care transmite semnale, care semnalizează.

SEMNALIZATÓR², semnalizatoare, s. n. Semafor. ♦ Indicator luminos folosit la autovehicule pentru a marca direcția și sensul în care se vor orienta acestea.

semnalizatór¹ adj. m., (persoană) s. m., pl. semnalizatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. semnalizatoáre

semnalizatór² (obiect) s. n., pl. semnalizatoáre

semnalizatór adj. m., (persoană) s. m., pl. semnalizatóri; f. sg. și pl. semnalizatoáre

semnalizatór (obiect) s. n., pl. semnalizatoáre

SEMNALIZATÓR s. v. autostop, semafor, stop.

SEMNALIZATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care transmite semnale, care semnalizează. // s.n. 1. Semafor. 2. Indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția în care se îndreaptă acesta. [< semnaliza + -tor].

SEMNALIZATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care semnalizează. II. s. n. 1. semafor. 2. indicator luminos al unui autovehicul, care arată direcția și sensul în care se îndreaptă acesta. (după fr. signalisateur)

SEMNALIZATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care semnalizează; care transmite semnale. /a semnaliza + suf. ~iza

SEMNALIZATÓR² ~oáre n. 1) Dispozitiv de semnalizare pentru reglementarea circulației pe calea ferată, pe străzi etc.; semafor; stop. 2) Indicator luminos la autovehicule, care arată schimbarea direcției de mers. /a semnaliza + suf. ~iza

semnalizator s. v. AUTOSTOP. SEMAFOR. STOP.