scurtcircuita

SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). [Pr.: -cu-i-] – Din scurtcircuit (după fr. court-circuiter).

SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). [Pr.: -cu-i-] – Din scurtcircuit (după fr. court-circuiter).

scurtcircuitá (a ~) (scurt-cir-cu-i-) vb., ind. prez. 3 scurtcircuiteáză

scurtcircuitá vb. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), ind. prez. 3 sg. scurtcircuiteáză

SCURTCIRCUITÁ vb. I. tr. A pune în scurtcircuit o porțiune dintr-un circuit electric. [< scurtcircuit].

SCURTCIRCUITÁ vb. tr., refl. a (se) realiza un scurtcircuit. (după fr. court-circuiter)

A SCURTCIRCUITÁ ~éz tranz. A realiza un scurtcircuit. /Din scurtcircuit

A SE SCURTCIRCUITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce un scurtcircuit. /Din scurtcircuit