scorbutic

SCORBÚTIC, -Ă, scorbutici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura scorbutuiui, în legătură cu scorbutul. 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de scorbut. – Din fr. scorbutique.

SCORBÚTIC, -Ă, scorbutici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. De natura scorbutului, în legătură cu scorbutul. 2. S. m. și f. Persoană bolnavă de scorbut. – Din fr. scorbutique.

SCORBÚTIC, -Ă, scorbutici, -e, adj. 1. De natura scorbutului, în legătură cu scorbutul. Afecțiune scorbutică. 2. (Adesea substantivat) (Om) bolnav de scorbut.

scorbútic adj. m., s. m., pl. scorbútici; adj. f., s. f. scorbútică, pl. scorbútice

scorbútic adj. m., s. m., pl. scorbútici; f. sg. scorbútică, pl. scorbútice

SCORBÚTIC, -Ă adj. De natura scorbutului. // s.m. și f. Bolnav suferind de scorbut. [< fr. scorbutique].

SCORBÚTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de scorbut. (< fr. scorbutique, lat. scorbuticus)

SCORBÚTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de scorbut; propriu scorbutului. 2) și substantival Care suferă de scorbut. /<lat. scorbuticus, germ. Skorbutisch, fr. scorbutique

* scorbútic, -ă adj. (d. scorbut; fr. scorbutique). Med. Care e de natura scorbutuluĭ: afecțiune scorbutică. Subst. Bolnav de scorbut.