scorburos

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.

SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorborós, -oásă adj.] – Scorbură + suf. -os.

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.

SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. (Despre copaci sau trunchiuri de copaci) Cu scorburi (1), găunos, scorboroșit; (despre pământ, munți etc.) plin de văgăuni, de peșteri. [Var.: (reg.) scorborós, -oásă adj.] – Scorbură + suf. -os.

SCORBORÓS, -OÁSĂ adj. v. scorburos.

SCORBURÓS, -OÁSĂ, scorburoși, -oase, adj. 1. (Despre copaci) Care are o scorbură; găunos. Se așeză sub un nuc bătrîn și scorburos. REBREANU, I. 19. Văzură în marginea drumului un copaci mare, uscat și scorburos. POPESCU, B. I 9. Așa ne amăgea mama, cu o pupăză, care-și făcea cuib de mulți ani într-un tei foarte bătrîn și scorburos, pe coasta dealului. CREANGĂ, A. 52. 2. (Despre munți) Plin de văgăuni, de peșteri. (Atestat în forma scorboros) Trecu prin niște munți nalți colțoroși... și scorboroși; sărea din bolovan în bolovan și din colț în colț. ISPIRESCU, L. 56. – Variantă: scorborós, -oásă adj.

scorburós adj. m., pl. scorburóși; f. scorburoásă, pl. scorburoáse

scorburós adj. m., pl. scorburóși; f. sg. scorburoásă, pl. scorburoáse

SCORBURÓS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)

SCORBURÓS adj. v. cariat, găunos, găurit, stricat, viermănos.

SCORBURÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre arbori) Care are (multe) scorburi; boșturos; găunos. /scorbură + suf. ~os

scorburos a. 1. plin de scorburi, găurit; 2. găunos, plin de văgăune: munți scorburoși.

scorborós și -urós, -oásă adj. (d. scorbură). Care are o scorbură: sălciile scorboroase (VR. 1929, 9-10, 332).

scorburos adj. v, CARIAT. GĂUNOS. GĂURIT. STRICAT. VIERMĂNOS.

SCORBUROS adj. găunos, (rar) deșert, (reg.) bortos, boșturos, budugănios, buștihos, buturos, corobăios, corobănos, scorboroșit, scrobos, stupos. (Trunchi ~ de copac.)