scoborâtor

SCOBORÂTÓR, -OÁRE, scoborători, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară – Scoborî + suf. -tor.

SCOBORÂTÓR, -OÁRE, scoborâtori, -oare, s. m. și f., adj. (Pop.) 1. S. m. și f. Descendent, urmaș. 2. Adj. Care coboară. – Scoborî + suf. -tor.

SCOBORÎTÓR, -OÁRE adj. v. coborîtor.

SCOBORÂTÓR s., adj. 1. s. v. urmaș. 2. adj. v. coborâtor.

scoborîtór, -oáre adj. Care se scoboară, descendent: ton scoborîtor. Subst. Descendent, urmaș.

SCOBORÎTOR s., adj. 1. s. coborîtor, descendent, odraslă, progenitură, urmaș, viță, vlăstar, (pop. și fam.) prăsilă, (înv. și reg.) rămășiță, (prin Transilv.) porodiță, (înv.) mărădic, rod, sămînță, semințenie, seminție, următor. (~ de domn.) 2. adj. (FON.) coborîtor, descendent. (Diftong ~.)