salutar

SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.

SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor sănătății, vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. – Din fr. salutaire, lat. salutaris.

SALUTÁR, -Ă, salutari, -e, adj. Folositor (sănătății, vieții etc.). Mijloacele noastre de exprimare pot fi potrivite... pentru a propaga o credință salutară. ANGHEL, PR. 187. D-voastră sînteți chemat a opera salutare reforme în instrucția publică. ALECSANDRI, S. 5. [Aceste scrieri] nu au putut exercita vreo influență salutară asupra gustului pentru literatură. NEGRUZZI, S. I XXXII.

salutár adj. m., pl. salutári; f. salutáră, pl. salutáre

salutár adj. m., pl. salutári; f. sg. salutáră, pl. salutáre

SALUTÁR adj. 1. providențial, salvator. (Împrejurare ~.) 2. binevenit.

SALUTÁR, -Ă adj. Folositor pentru păstrarea sănătății, a vieții etc.; salvator. ♦ Care este potrivit, adecvat într-o anumită împrejurare. [Cf. fr. salutaire, lat. salutaris].

SALUTÁR, -Ă adj. salvator, folositor vieții și sănătății. (< fr. salutaire, lat. salutaris)

SALUTÁR ~ă (~i, ~e) rar 1) Care este de folos sănătății. 2) Care este potrivit pentru o anumită situație. /<fr. salutaire

salutar a. folositor pentru vieață, onoare, sănătate.

* salutár, -ă adj. (lat. salutaris, d. salus, salútis, mîntuĭre). Folositor viețiĭ, sănătățiĭ, onoriĭ: remediŭ salutar, lege salutară.

SALUTAR adj. 1. providențial, salvator. (Împrejurare ~.) 2. binevenit, folositor, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie, o măsură ~.)