safic

SÁFIC, -Ă, safice, adj. (în sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină. Strofă safică = strofa compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.

SÁFIC, -Ă, safice, adj. (În sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină. Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.

SÁFIC, -Ă, safici, -e, adj. (Numai în expr.) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în poezia lirică clasică. Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic.

!sáfic adj. m., pl. sáfici; f. sáfică, pl. sáfice

sáfic adj. n., f. sáfică; pl. n. și f. sáfice

SÁFIC, -Ă adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezură după al doilea picior, folosit în poezia lirică antică; strofă safică = strofă compusă din trei versuri safice și unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poetă greacă din antichitate].

SÁFIC, -Ă adj. 1. care aparține poetei Safo. ♦ vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi și o silabă), cu cezură după al doilea picior, în poezia lirică; strofă ~ă = strofă din trei versuri safice și unul adonic. 2. referitor la safism. (< fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos)

SÁFIC ~că (~ci, ~ce) (în poezia lirică clasică): Vers ~ care constă din cinci picioare endecasilabice cu cezură după al doilea picior. Strofă ~că strofă constând din trei versuri safice și unul adonic. /<fr. saphique

* sáfic, -ă adj. (vgr. sapphikós, lat. súpphicus). De al saŭ ca al poeteĭ Safo (Sappho): versuri sofice, strofă safică.