sacerdot

SACERDÓT, sarcedoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sarcedote, lat. sacerdos, -otis.

SACERDÓT, sacerdoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis.

SACERDÓT, sacerdoți, s. m. Preot.

sacerdót (preot) (livr.) s. m., pl. sacerdóți

sacerdót (preot) s. m., pl. sacerdóți

SACERDÓT s. v. părinte, popă, preot, rabin.

SACERDÓT s.m. (Liv.) Preot. [< it. sacerdote, lat. sacerdos].

SACERDÓT s. m. preot. (< it. sacerdote, lat. sacerdos)

SACERDÓT ~ți m. livr. Persoană care are dreptul să oficieze actele cultului religios. /<lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote

sacerdot s. v. PĂRINTE. POPĂ. PREOT. RABIN.