sacada

SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader.

SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade.

SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader.

SACÁDĂ, sacade, s. f. (Livr.) Mișcare sacadată; sunet sacadat. – Din fr. saccade.

SACÁDĂ, sacade, s. f. (Rar) Mișcare sacadată. Tăcut, voința dintre noi creștea, se exaspera ca sacadele unui spasm. CAMIL PETRESCU, U. N. 94.

sacadá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 sacadeáză

sacádă (livr.) s. f., g.-d. art. sacádei; pl. sacáde

sacadá vb., ind. prez. 1 sg. sacadéz, 3 sg. și pl. sacadeáză

sacádă s. f., g.-d. art. sacádei; pl. sacáde

SACÁDĂ s.f. (Rar) Mișcare bruscă, neregulată, sacadată. [< fr. saccade, cf. v.fr. saquer – a trage].

SACADÁ vb. intr. a vorbi, a acționa, a se manifesta sacadat. (< fr. saccader)

SACÁDĂ s. f. mișcare bruscă, neregulată, sacadată. (< fr. saccade)

A SACADÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, silabe etc.) A rosti cu întreruperi scurte și regulate. 2) (mișcări) A efectua cu întreruperi dese și scurte (ce se repetă la intervale regulate). /< fr. saccader

sacadă f. mișcare bruscă și neregulată: fig. sacade oratorice CAR. (= fr. saccade).

* sacádă f., pl. e (fr. saccade, cuv. de origine it., poate d. zuccata, lovitură cu capu). Mișcare bruscă. Fig. Sacadă oratorială. – Curat. rom. zmuncitură.

* sacadéz v. tr. (fr. saccader, d. saccade, sacadă). Opresc brusc și des: a sacada un cal. Fig. Sacadez vorba, vorbesc cu oprirĭ prea dese, cu fraze prea scurte. – Curat rom. zmuncesc.