răzătoare

RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, folosit în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se șterge noroiul de pe încălțăminte. – Rade + suf. -ătoare.

RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Obiect de forme și de dimensiuni diferite, întrebuințat în bucătărie pentru ras legume, fructe, cașcaval etc.; răzuitoare. 2. Obiect de lemn sau de oțel, în formă de lamă, așezat la intrarea unei case, de care se rade noroiul de pe încălțăminte. – Rade + suf. -ătoare.

RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Unealtă de bucătărie din tablă, cu găurele (zimțate), pe care se rad zarzavaturi, cașcaval etc. Cînd eram La maica fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră Și rasă pe răzătoare, Fața-mi era ca o floare. SEVASTOS, C. 227. 2. Obiect, de obicei de oțel, în formă de lamă, fixat la intrarea într-o casă și de care se rade noroiul, de pe încălțăminte.

răzătoáre s. f., g.-d. art. răzătórii; pl. răzătóri

răzătoáre s. f., g.-d. art. răzătórii; pl. răzătóri

RĂZĂTOÁRE s. răzuitoare, (Transilv. și Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)

RĂZĂTÓR s. v. otic, răvar.

RĂZĂTOÁRE răzătóri f. 1) Unealtă de uz casnic folosită pentru ras produse alimentare (legume, fructe, brânză etc.); răzuitor. A da prin răzătoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele, fixat la intrarea într-o casă, de care se rade noroiul de pe încălțăminte. [G.-D. răzătorii] /a roade + suf. ~ătoare

răzătoare f. 1. unealtă de ras hrean; 2. pe care se curăță de gunoiu încălțămintea.

răzătoáre f., pl. orĭ (îld. răzuitoare, după rad, răzînd). Unealtă de bucătărie consistînd dintr’o tăbliță de tinichea cu găurĭ cu marginile zgîrietoare care servește la ras hreanu, gutuile ș. a. Bucată de lemn de ras vîrfu banițeĭ încărcate. V. raz 1, răzuitoare.

RĂZĂTOARE s. răzuitoare, (Transilv. și Ban.) răzălău. (~ pentru morcovi.)

răzător s. v. OTIC. RĂVAR.

mănúșă-răzătoáre s. f. (gosp.) Tip de mănușă cu dosul aspru, care funcționează ca o răzătoare ◊ „Lista noutăților e atât de lungă: mănuși-răzătoare, care curăță cartofi noi.” Cont 28 X 60 p. 10 (din mănușă + răzătoare)

răzătoáre-strecurătoáre s. f. (gosp.) Obiect de uz casnic, ce servește atât ca răzătoare, cât și ca strecurătoare ◊ „Priviți, de pildă, răzătorile-strecurători din tablă albă.” I.B. 8 IX 67 p. 1 (din răzătoare + strecurătoare)