răsăritură

RĂSĂRITÚRĂ, răsărituri, s. f. (Învechit) Zvîcnitură, palpitație, tresărire. O răsăritură a inimei îl avîntase spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. Răsărituri din somn. PISCUPESCU, O. 27.

RĂSĂRITÚRĂ, răsărituri, s. f. (Înv.) Zvâcnitură, palpitație, tresărire. – Din răsări + suf. -(i)tură.

RĂSĂRITÚRĂ s. v. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură.

răsăritúră, s.f. (înv.) 1. tresărire. 2. apariție, ivire.

răsăritură f. tresărire: o răsăritură a inimei OD.

răsăritúră f., pl. ĭ (d. răsar). Tresărire.

răsăritură s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAȚIE. PULSAȚIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ.