răsturnător

RĂSTURNĂTÓR, -OÁRE, răsturnători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. (Persoană) care schimbă, care răstoarnă o situație, o stare de lucruri. 2. S. f. (Reg.) Cormană. 3. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. – Răsturna + suf. -ător.

RĂSTURNĂTÓR, -OÁRE, răsturnători, -oare, s. f., s. n. 1. S. f. (Reg.) Cormană. 2. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa operația de răsturnare pe o față și pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. între două treceri (faze) succesive de laminare. ♦ Dispozitiv care servește la răsturnarea vagonetelor din mină, în scopul golirii acestora. – Răsturna + suf. -ător.

răsturnătór¹ (înv.) adj. m., (persoană) s. m., pl. răsturnătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. răsturnătoáre

răsturnătór² (dispozitiv) s. n., pl. răsturnătoáre

răsturnătór adj. m., s. m., pl. răsturnătóri; f. sg. și pl. răsturnătoáre

răsturnătór (dispozitiv) s. n., pl. răsturnătoáre

RĂSTURNĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv folosit la efectuarea unor operații de răsturnare în diferite procese industriale. /a se răsturna + suf. ~ător

răsturnător a. care răstoarnă: de Domni dibaciu răsturnător AL.