rădvan

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. – Din rus. rydvan.

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Înv.) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. – Din rus. rydvan.

RĂDVÁN, rădvane, s. n. (Învechit) Trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. Iar mai spre-amiazi, din depărtări, Văzutu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socri mari și cu nuntași. COȘBUC, P. I 56. Călătorea într-un rădvan, care pe atunci era o largă cutie de lemn văpsit, scobită rotund și așezată, fără arcuri, pe un dric cu patru roate ferecate. ODOBESCU, S. I 161. Pe ochi dulce-o săruta, Și pe brațe mi-o purta, Și-n rădvan că o punea, Și spre țeară purcedea. ALECSANDRI, P. P. 177.

rădván (înv.) s. n., pl. rădváne

rădván s. n., pl. rădváne

RĂDVÁN s. v. caleașcă.

rădván (rădváne), s. n. – Caleașcă. Germ. med. Reitwagen, prin intermediul pol. rydwan (Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 303), rus. rydvan (Sanzewitsch 208). Sec. XVIII.

RĂDVÁN ~e n. înv. Trăsură de lux acoperită, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai. /<rus., pol. rydvan

rădvan n. Mold. un fel de caretă pe arcuri. [Rus. RYDVANŬ (din nemț. Reitwagen)].

rădván n., pl. e (rus. rydván, pol. rydwan, d. germ. reit-wagen, trăsură de călătorie, de bagaje, d. mgerm. reite, călătorie, expedițiune, și wagen, trăsură. V. talaĭtar, vagon, redingotă). Vechĭ. Berlină de moda veche. – Și răzvan (reise-wagen). V. butcă.^[1]

rădvan s. v. CĂLEAȘCĂ.