răclui

RĂCLUÍ, răcluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A împărți în parcele; a parcela. (Refl. pas.) Lanurile mari, pentru ușurință, se răcluiesc la un obraț. PAMFILE, A. R. 120.

RĂCLUÍ, răcluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A parcela.

RĂCLUÍ vb. v. parcela.

răcluí, răcluiésc, vb. IV (reg.) a așeza, a parcela, a zidi.

răclui vb. v. PARCELA.