roșiatec

ROȘÁTEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘÁTIC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIÁTEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIÁTIC, -Ă, roșietici, -ce, adj. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. [Pr.: -și-a-. – Var.: roșiétic, -ă, roșiátec, -ă, roșátic, -ă, roșátec, -ă adj.] – Roșu + suf. -atic.

ROȘIÉTIC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘÁTEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘÁTIC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIÁTEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIÁTIC, -Ă, roșietici, -ce, adj. Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. [Pr.: -și-a-. – Var.: roșiétic, -ă, roșiátec, -ă, roșátic, -ă, roșátec, -ă adj.] – Roșu + suf. -atic.

ROȘIÉTIC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘÁTEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘÁTIC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIÁTEC, -Ă adj. v. roșiatic.

ROȘIÁTIC, -Ă, roșietici, -e, adj. (Și în forma roșietic) Care bate în roșu, în care predomină nuanța de roșu. Gura sobei mai împrăștia o dată pentru cîteva clipe o lumină slabă, roșiatică, care nu lumina nimic. DUMITRIU, N. 132. Coasta înaltă, roșietică, dintr-un șirag de stînci colțurate... oprește vîntul. BART, S. M. 20. Se vedea, cetatea, care acum stetea-n zarea roșiatică a unui foc mare, ca o mogîldeață nemișcată. SLAVICI, O. I 215. – Variante: roșiétic, -ă, roșiátec, -ă (DUNĂREANU, CH. 8), roșátic, -ă (ODOBESCU, S. III 20), roșátec, -ă (NEGRUZZI, S. II 47) adj.

ROȘIÉTIC, -Ă adj. v. roșiatic.

roșiátic (-și-a-) adj. m., pl. roșiétici (-și-e-); f. roșiátică, pl. roșiétice

roșiátic adj. m. (sil. -și-a-), pl. roșiétici (sil. -și-e-); f. sg. roșiátică, pl. roșiétice

ROȘIÁTIC adj. 1. v. roșcat. 2. arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșcat, trandafiriu. (O rochie ~.)

ROȘIÁTIC ~a (roșiétici, roșiétice) Care bate în roșu; cu nuanță roșie. Rochie ~ă. [Sil. -și-a-] /roșu + suf. ~atic

roșiatic a. roș bătând în alb.

roșiátic, -ă adj. (d. roș, vechĭ roșiŭ, cu suf. -atic). Cam roș, care bate’n roș: florile măruluĭ îs roșiatice. – În est roșietic.

ROȘIATIC adj. 1. cărămiziu, roșcat, (reg.) roșiu, (prin Olt.) roșcav, (înv.) roșcatic. (De culoare ~.) 2. arămiu, roșcat, roșcovan, (înv. și reg.) rus, (reg.) rui, rușeț. (Cu părul ~.) 3. frez, roșcat, trandafiriu. (O rochie ~.)

brun-roșiétic, -ă adj. Nuanță de maron ◊ „Începând cu 1969, anul când au apărut primele simptome ale catastrofalei secete din Africa, în America Centrală și de Nord au fost înregistrate particule de praf brun-roșietic de proveniență sahariană – fenomen pus în legătură de către specialiști cu serioase perturbări climatice.” Sc. 29 XII 74 p. 5 (din brun + roșietic)