rotonda

ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, înglobată unei construcții, având acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziție, sală de sport etc. ♦ Construcție de zidărie în plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. – Din fr. rotonde, it. rotonda.

ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, înglobată unei construcții, având acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziție, sală de sport etc. ♦ Construcție de zidărie în plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. – Din fr. rotonde, it. rotonda.

ROTÓNDĂ, rotonde, s. f. Sală mare, circulară, de obicei cu tavanul în formă de cupolă. Cînd se întorc înapoi în rotondă, moș Gheorghe, vrînd să vadă mai cu amănuntul, dă cu ochii mai întîi de statuia sculptată a unui bătrîn. SP. POPESCU, M. G. 71. ♦ Clădire circulară cu acoperișul în formă de cupolă.

rotóndă s. f., g.-d. art. rotóndei; pl. rotónde

rotóndă s. f., g.-d. art. rotóndei; pl. rotónde

ROTÓNDĂ s.f. 1. Sală, construcție mare, circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă. 2. (Rar) Platformă circulară pe care se dansează; ring. [< fr. rotonde, it. rotonda, cf. lat. rotundus – rotund].

ROTÓNDĂ s. f. 1. sală mare circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă, pentru expoziții, sport etc. ◊ masă rotundă, dialog organizat pentru schimb de opinii într-o problemă de interes public. 2. platformă circulară pe care se dansează; ring1 (1). 3. pelerină largă, un fel de capă. (< fr. rotonde, it. rotonda)

ROTÓNDA ~e f. Construcție circulară cu acoperișul în formă de cupolă, folosită mai ales ca sală de expoziții, sală de sport etc. /<fr. rotonde

rotondă f. edificiu de formă rotundă și terminat în cupolă.

*rond, -ă adj. (fr. rond, lat. rotundus, rotund). Rătund, vorbind de un fel de litere scrise c’o peniță cu botu lat (Barb.). S. f., pl. e. Notă întreagă care valorează cît doŭă note albe (Barb.). S. n., pl. urĭ (fr. rond-point). Rătunzitură, pĭață rătundă într’o grădină mare saŭ pe o șosea plantată (Munt. Pop. ront). Un fel de manta femeĭască lungă fără mînicĭ (ca o pelerină) care a fost la modă pe la 1880, numită și rotondă (Munt. Pop. ront). Gardă de noapte, caraulă (rus. rund): a fi de rond. Oameniĭ care compun caraula: trece rondu.

*rotóndă f., pl. e (fr. rotonde). Edificiŭ rătund. Un fel de manta femeĭască fără mînicĭ care a fost la modă pe la 1880, numită acum capă. V. rond.

ROTÓNDĂ (< fr., lat.) s. f. Construcție de zidărie de plan circular, având acoperișul în formă de cupolă. ◊ În arhitectura clasică și neoclasică, construcție sau sală construită circular sau oval și acoperită de un dom. Se trage din tholus-ul grecesc. Construcții celebre în formă de r.: Panteonul din Roma (124), Villa Rotonda din Vicenza (1550), proiectată de Andrea Palladio, Chiswick House din Londra (1725), Memorialul Jefferson din Washington D.C. (1934-1941). ♦ Sală de plan circular înglobată unei construcții mai ample (ex. r. Ateneului Român din București).