româniza

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMÂNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. A da unui cuvânt sau unei expresii străine introduse în limba română o formă potrivită cu normele, cu structura acestei limbi. – Român + suf. -iza.

ROMÎNIZÁ, românizez, vb. I. Tranz. 1. A asimila (din cauza unor anumite împrejurări istorice) o anumită populație cu populația de limbă romînă. 2. A da unui cuvînt sau unei expresii străine introduse în limbă o formă potrivită cu structura limbii romîne.

românizá (a ~) vb., ind. prez. 3 românizeáză

românizá vb., ind. prez. 1 sg. românizéz, 3 sg. și pl. românizeáză

ROMÂNIZÁ vb. (înv. și reg.) a (se) români.

ROMÂNIZÁ vb. tr. (despre cuvinte, expresii străine) a da un caracter românesc. (< român + -iza)

A ROMÂNIZÁ ~éz tranz. A face să se românizeze. /român + suf. ~iza

A SE ROMÂNIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile românilor; a deveni asemănător cu românii. /român + suf. ~iza

românizà v. 1. a da o formă românească unei vorbe străine; 2. a deprinde pe cineva cu obiceiurile românești.

ROMÂNIZA vb. (înv. și reg.) a (se) români.