romantică

ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se inspiră din romantism, care ține de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparține romantismului, privitor la romantism. 2. S. m. și f. Creator a cărui operă se încadrează în romantism. 3. Adj., s. m. și f. P. ext. (Om) visător, melancolic, romanțios. – Din fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch.

ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se inspiră din romantism, care ține de romantism sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent; care aparține romantismului, privitor la romantism. 2. S. m. și f. Creator a cărui operă se încadrează în romantism. 3. Adj., s. m. și f. P. ext. (Om) visător, melancolic, romanțios. – Din fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch.

ROMÁNTIC, -Ă, romantici, -e, adj. 1. Care se inspiră din romantism, care ține de epoca sau de curentul romantismului sau prezintă aspecte caracteristice acestui curent. Tazlăul ce șerpuiește pe vale înfățoșează un peisaj romantic. NEGRUZZI, S. I 308. Teoriile italiene și romantice... nu au prins rădăcină. RUSSO, S. 82. ♦ (Substantivat, m.) Scriitor care a ilustrat romantismul, care se încadrează în acest curent literar. În poezia întregului continent se simțeau rezonanțe ale marilor romantici francezi. SADOVEANU, E. 60. 2. Care are înclinări spre visare, spre subiectivism, spre depărtarea de realitate. [Dunărea] deschide fugarilor romantici calea ei plină de dor, de nebunie, de necunoscut și de îndrăzneală. GALACTION, O. I 194. Cea ce-nconjură mulțimea i-o romantică copilă. EMINESCU, N. 43.

romántic adj. m., s. m., pl. romántici; adj. f., s. f. romántică, pl. romántice

romántic adj. m., s. m., pl. romántici; f. sg. romántică, pl. romántice

ROMÁNTIC adj. visător, (peior.) romanțios. (Spirit ~.)

ROMÁNTIC, -Ă adj. Care se inspiră din romantism, al romantismului; referitor la romantism. // s.m. și f. 1. Scriitor din școala romantică. 2. Om visător, melancolic, romanțios. [< fr. romantique, it. romantico, germ. romantisch].

ROMÁNTIC, -Ă adj. 1. care amintește de frumusețea locurilor descrise în romane; pitoresc. 2. care aparține romantismului; propriu acestei mișcări. ◊ (s. m. f.) scriitor care aparține romantismului. 3. care evocă atitudini, teme specifice romantismului; fabulos. 4. visător, melancolic. (< fr. romantique, germ. romantisch)

ROMÁNTIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de romantism; propriu romantismului. Poemă ~că. 3) și substantival Care manifestă sensibilitate și exaltare, pasiunea fiind mai puternică decât rațiunea; cuprins de sensibilitate și exaltare deosebită; romanțios. /<fr. romantique, germ. romantisch

ROMÁNTIC² ~că (~ci, ~ce) m. și f. Om de creație (scriitor, artist, pictor etc.) a cărui operă se încadrează în romantism. /<fr. romantique, germ. romantisch

romantic a. 1. se zice de scriitorii din prima jumătate a sec. XIX, cari pretindeau a se emancipa de regulele literaturei zisă clasică; 2. se zice de locurile plăcute și singuratice cari amintesc descripțiunile din romane: un sit romantic; 3. romanesc: e cam romantică și-i plac serenadele AL.

*romántic, -ă adj. (fr. romantique, d. roman, romanț: it. sp. romántico). De romanț, al romanțuluĭ: literatura romantică. Ca din romanțurĭ, încîntător și fantastic: ținuturĭ romantice. Al romanticizmuluĭ: scriitor romantic. Fantastic, visător: un tînăr romantic. Subst. Scriitor din școala romanticizmuluĭ. Adv. A scrie romantic.

ROMANTIC adj. visător, (peior.) romanțios. (Spirit ~.)