ritmică

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii care cuprinde exerciții executate cu diferite obiecte (cercuri, eșarfe etc.), cadențat și însoțite de muzică. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care are ritm; cadențat, regulat. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută cadențat și cu acompaniament muzical. ♦ Care se referă la ritm. 2. S. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. – Din fr. rythmique.

RÍTMIC, -Ă, ritmici, -e, adj. Care are ritm; cadențat, regulat. Poetul creează astfel o valoare nouă: vorbirea ritmică. VIANU, S. 7. Gîndurile lui adese se transformau în șiruri ritmice. EMINESCU, N. 42. ◊ Gimnastică ritmică = ramură a gimnasticii în care exercițiile se execută ritmic și cu acompaniament muzical. ◊ (Adverbial) Mulțimea adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic. CAMIL PETRESCU, V. 18. I-ar fi recunoscut – deși erau tot pași de femeie: tocuri înalte, bătînd mărunt și ritmic cimentul. C. PETRESCU, Î. II 75. Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. COȘBUC, P. I 48.

RÍTMICĂ s. f. Ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm. Structura poeziei lui s-a sprijinit pe ritmica populară. SAHIA, U.R.S.S. 172. ♦ (Muz.) Știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală. ♦ Întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor. Un element de expresie care are o foarte mare importanță este ritmica.

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. rítmică, pl. rítmice

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii

rítmic adj. m., pl. rítmici; f. sg. rítmică, pl. rítmice

rítmică s. f., g.-d. art. rítmicii

RÍTMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

RÍTMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)

Ritmic ≠ aritmic, neritmic

RÍTMIC, -Ă adj. Care are ritm; cadențat. ♦ Gimnastică ritmică = gimnastică având ca scop să imprime mișcărilor armonie și siguranță. [Cf. lat. rhytmicus, fr. rythmique].

RÍTMICĂ s.f. Parte a metricii care se ocupă cu regulile folosirii ritmului în poezie sau, rar, în proză; ritm. ♦ Disciplină care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a valorilor notelor unei compoziții muzicale. ♦ Folosirea ritmului; totalitatea ritmurilor. [Gen. -cii. / < fr. rythmique].

RÍTMIC, -Ă I. adj. referitor la ritm, care are ritm; ritmat. II. s. f. ansamblu de reguli privind folosirea ritmului (1); totalitatea ritmurilor. ◊ capitol al teoriei muzicii care se ocupă cu studiul ritmului. (< fr. rythmique)

RÍTMIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are ritm; care se execută în cadență; cadențat. Bătăi ~ce. ◊ Gimnastică ~că exerciții de gimnastică care se execută cadențat și cu acompaniament muzical. /<fr. rythmique

RÍTMICĂ f. 1) Totalitate a regulilor care reglementează folosirea ritmului în poezie. 2) Știință care studiază ritmul în muzică. /<fr. rythmique

ritmic a. ce ține de ritm.

*rítmic, -ă adj. (vgr. rythmikós). De ritm. Cu ritm: accent ritmic.

RITMIC adj. 1. cadențat, ritmat. (Versuri ~; melodie ~.) 2. sincopat. (Muzică ~.) 3. intermitent, sacadat, (fig.) rupt. (Bătăi ~.) 4. regulat. (Mișcări ~.)

RITMICĂ s. (MUZ.) cadență, măsură, ritm, tact, (înv.) timp. (~ a unei melodii.)