reîncadrare

REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.

REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Re¹- + încadra.

REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.

REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra.

REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei.

reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză

reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri

reîncadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. reîncadréz, 3 sg. și pl. reîncadreáză

reîncadráre s. f. încadrare

REÎNCADRÁ vb. v. reintegra.

REÎNCADRÁRE s. v. reintegrare.

REÎNCADRÁ vb. I. tr. A încadra (pe cineva) din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra. [< re- + încadra].

REÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a reîncadra. V. reintegrare. [< reîncadra].

REÎNCADRÁ vb. tr. a încadra (pe cineva) din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). (< re¹- + încadra)

A REÎNCADRÁ ~éz tranz. A încadra din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). /re- + a încadra