reîmpărți

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re¹- + împărți.

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți din nou, a face din nou o împărțire.

reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă

reîmpărțí vb. împărți

REÎMPĂRȚÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)

REÎMPĂRȚI vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)