reîmprospătare

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Pref. re- + împrospăta.

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta din nou; fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. – Re¹- + împrospăta.

REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I. Tranz. A împrospăta (ceva) din nou, a face (ceva) să fie din nou proaspăt. ♦ Fig. A reaminti, a readuce în memorie.

reîmprospătá (a ~) vb., ind. prez. 3 reîmprospăteáză

reîmprospătá vb., ind. prez. 1 sg. reîmprospătéz, 3 sg. și pl. reîmprospăteáză

REÎMPROSPĂTÁ vb. v. reaminti.

REÎMPROSPĂTÁRE s. v. reamintire.

A REÎMPROSPĂTÁ ~éz tranz. A împrospăta din nou. * ~ în memorie a recăpăta, printr-un efort, cunoștințele căpătate în trecut. /re + a împrospătă

reîmprospătà v. 1. a împrospăta din nou; 2. fig. a aduce iar aminte.

*reîmprospătéz v. tr. (re- și împrospătez). Greșit îld. împrospătez.