rezeca

REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezecá vb., ind. prez. 1 sg. rezéc, 3 sg. și pl. rezécă

REZECÁ vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezéc. / < fr. réséquer].

REZECÁ vb. tr. a face o rezecție. (< fr. réséquer)