reunificat

REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + unifica (după fr. réunifier).

REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. [Pr.: re-u-] – V. reunifica.

REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. – Re1- + unifica (după fr. réunifier).

REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. – V. reunifica.

*reunificá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reunífică

reunificá vb., ind. prez. 1 sg. reunífic, 3 sg. și pl. reunífică

reunificát adj. m., pl. reunificáți; f. sg. reunificátă, pl. reunificáte

REUNIFICÁ vb. tr. a unifica din nou. (< fr. réunifier)